TIPURI DE SURDITATE SI CAUZELE LOR

TIPURI DE SURDITATE SI CAUZELE LOR

11.08.2013

   
 
              Inca de la inceput trebuie spus faptul ca surditatile ereditare (tipul Sibenmann, Sheibe, Mandini, etc., transmise genetic de unul sau ambii parinti) constituie un procent infim din punct de vedere statistic.
         Cel mai des intalnite sunt surditatile dobandite si anume:
- prenatale (embrionare si fetale) cauzate de: virusuri ale rubeolei, oreionului, hepatitei, pojarului; infectii determinate de bacterii si protozoare (tuberculoza, sifilis); medicamente (de obicei tranchilizante, antibiotice); cauze chimice si hormonale (substante avortive, chinina, apa de plumb); iradierea mamei cu raze X in timpul sarcinii; factori endocrini si metabolici cu implicatii in functionarea unor glande; tulburari ale circulatiei sangvine in placenta (oxigenarea necorespunzatoare a fatului); traumatisme in timpul graviditatii; incompatibilitate sangvina intre mama si fetus (factor Rh); toxemie gravidica; alcoolism; diabet; sau alte cauze inca necunoscute;
- neonatale (perinatale): anoxia sau asfixia albastra; traumatisme obstreticale; icterul nuclear (bilirubinemie).
- postnatale: traumatisme cranio-cerebrale; boli infectioase: meningita, encefalita, scarlatina, rujeola, pojarul, tusea convulsiva, oreionul, febre inalte, febra tifoida (boli infantile); otite si mastoidite; intoxicatii; boli vasculare; subalimentatie cronica; traumatism sonor; cauze medicamentoase, tratament inadecvat (mai ales cu ototoxice: streptomicina,neomicina, kanamicina, gentamicina).

A) Surditatea de transmisie (de conducere) este rezultatul dificultatilor care se ivesc in calea parcursa de sunet, de la exterior spre urechea interna. Este o surditate de baraj, atunci cand urechea interna nu functioneaza normal din cauza unor:tulburari provocate de formarea unui dop de ceara; tulburari provocate de patrunderea sau de formarea unor corpi straini auriculari; leziuni traumatice ale timpanului; infectii ale conductului auditiv extern. Aceasta surditate este provocata si de boli ale urechii medii cum sunt: otite medii acute, mastoidita, otite medii cronice. Ea este caracterizata de pierderi de pana la 60-70 dB, permitand perceperea tonurilor inalte.

B) Surditatea de perceptie sau neurosenzoriala este provocata de leziuni ale nervului auditiv si ale centrilor nervosi din creier. In acest caz, organul receptor din urechea interna sau nervul auditiv nu mai functioneaza. Are drept cauze: infectii, intoxicari, leziuni vasculare, traumatisme sonore (accidente profesionale).Pierderile de auz pot depasi 120 dB, iar perceptia sunetelor grave este mai buna decat a celor acute.

C) Surditatea de tip mixt include caracteristici comune atat surditatii de transmisie, cat si celei de perceptie.


         Gradele de pierdere a auzului sunt, dupa clasificarea Biroului International de Audiofonologie, cuprinse intre urmatorii parametrii:
- 0 - 20 dB - auditie normala, conversatia poate fi auzita fara dificultati;
- 20 - 40 dB - deficit auditiv mediu sau hipoacuzie medie; conversatia poate fi auzita cu dificultati si numai de aproape; incepand cu acest interval, pentru o mai buna perceptie este necesara protezarea;
- 70 - 90 dB - deficit auditiv sever sau hipoacuzie severa; pot fi auzite zgomote, vocea si unele vocale;
- peste 90 dB - deficit auditiv profund sau surditate (cofoza); pot fi percepute sunete foarte puternice, dar care provoaca si senzatii dureroase.

         O simpla enumerare a problemelor medicale care cauzeaza pierderea de auz ne poate face sa intelegem ca oricare dintre noi am putea fi pusi in aceasta situatie, dar spune prea putine despre situatia concreta in care se afla persoana surda sau despre posibilitatile sale reale in ceea ce priveste integrarea in societate. De aceea, din punct de vedere social, in completarea clasificarilor pe criterii medicale si avandu-se in vedere recuperarea fiecarui individ, este de preferat o clasificare in urmatoarele categorii functionale:
- persoane care s-au nascut surde sau si-au pierdut auzul in primii ani din viata, care au ca limba materna limbajul mimico-gestual si care au invatat limba romana in centrele scolare speciale ca o a doua limba; acestea folosesc in cadrul comunicarii in mod exclusiv limbajul mimico-gestual, care este totodata si principalul mijloc de informare; limba romana are un rol secundar si este folosita in special pentru dobandirea informatiilor de ordin specific, prin citit, respectiv de exprimare prin scris; o subgrupa a acestei categorii este reprezentata de catre persoane care s-au nascut surde sau si-au pierdut auzul in primii ani din viata, dar care nu au avut acces la formele de educatie speciala; majoritatea provin din mediu rural si nu cunosc limbajul mimico-gestual sau limba romana; acestea folosesc intr-o oarecare masura forme ale comunicarii vizuale simbolice, prin analogie cu imagini sau simboluri, dar necesita o atentie deosebita din punct de vedere al comunicarii si informarii corecte (materialele destinate lor trebuie concepute separat);
- persoane care si-au pierdut auzul mai tarziu in viata, au urmat cursurile invatamantului national de masa si folosesc in comunicare limba romana; acestea nu cunosc limbajul mimicogestual, comunica verbal si suplinesc pierderea de auz prin folosirea diverselor tipuri de proteze auditive, care amplifi ca sunetul astfel incat sa poata fi receptionat de resturile de auz.

Asigurarea conditiilor necesare exercitarii dreptului de vot

         Daca se are in vedere aceasta ultima clasificare, dar si problemele intampinate de persoanele surde in exercitarea dreptului de vot, solutiile menite sa faciliteze accesul acestei categorii de persoane cu handicap nu pot fi conturate decat pe baza posibilitatilor lor reale. Pentru persoanele incadrate in cea de-a doua categorie, care si-au pierdut auzul mai tarziu in viata si care folosesc limba romana ca principal mijloc de comunicare, o eventuala solutie tehnica poate veni prin prisma adaptarii mesajului si informatiilor cu continut electoral la posibilitatile individuale: subtitrarea mesajului electoral si a informatiilor legate de metodologia de votare, materiale scrise, etc.
         Cu totul altfel stau lucrurile insa atunci cand se pune problema accesului la informatie pentru persoanele care fac parte din prima categorie, si anume cea a persoanelor surde care, in absenta auzului care le-ar fi facilitat invatarea limbii romane in copilarie, au invatat sa comunice mai intai in limbajul mimico-gestual, pe baza caruia au invatat apoi si limba romana, intr-un mod similar celui in care invatam noi, cei auzitori, o limba straina, dar tot in absenta sunetelor. Pentru aceste persoane, limbajul mimico-gestual constituie limba materna, o optiune preferata in relatiile sociale cu cei asemenea lor, iar limba romana este o a doua limba in complexul lingvistic al bilingvismului. Pe aceste considerente, comunitatea persoanelor surde reprezinta mai degraba o minoritate lingvistica decat o categorie de handicap, contribuind favorabil la integrarea acestora in societate.
         De aceea, asigurarea conditiilor necesare exercitarii dreptului la vot inseamna, pentru acestia, punerea la dispozitie a unui interpret de limbaj mimico-gestual care sa traduca mesajul electoral (pe tot parcursul campaniei electorale), atat in mass-media, cat si in cadrul campaniilor publice. Pentru persoanele surde care folosesc in comunicare limbajul mimico-gestual, o simpla subtitrare sau prezentare scrisa a mesajului electoral nu este suficienta, in special din cauza diferentelor gramaticale care exista intre limba romana si limbajul mimico-gestual. Desi avem in comun cu persoanele surde universul senzorial si conceptele de baza care ne definesc realitatea lumii in care traim, felul in care aceasta informatie este codificata difera de la o limba la alta si, cu atat mai mult, de la limba vorbita la limbajul mimico-gestual.
         Totodata, prezenta interpretului trebuie asigurata si in cadrul biroului electoral al sectiei de votare, pentru a traduce in limbajul mimico-gestual informatiile legate de metodologia de votare (aplicarea corecta a stampilei, impaturirea buletinului de vot, introducerea acestuia in urma de votare, etc.) – metodologie care poate fi prezentata, si in limbajul mimico-gestual, in cadrul unui comunicat televizat, la o data anterioara zilei alegerilor.
         Un prim pas in acest sens poate fi facut prin contactarea filialelor locale ale Asociatiei Nationale a Surzilor din Romania sau Directiile Judetene de Asistenta Sociala si Protectia Copilului care pot pune la dispozitia Autoritatii Electorale Permanente listele cu persoanele surde din aria lor jurisdictionala, eventual si necesarul de interpreti. O alternativa mai simpla ar putea-o constitui infiintarea unor sectii de votare speciale la sediul uneia dintre institutiile mai sus mentionate.
         O problema mult mai complicata o reprezinta persoanele surde din mediul rural care nu au beneficiat de forme de invatamant de specialitate si care nu cunosc nici limba romana, nici limbajul mimico-gestual intr-un grad suficient de avansat, care sa garanteze o intelegere deplina a intregii game de probleme sociale, economice si culturale vehiculate in cadrul campaniilor electorale. De cele mai multe ori, abordarea acestor persoane, din punct de vedere al comunicarii sau educational, se face folosind repere simbolice, respectiv – in cadrul procesului electoral – asocierea unor simboluri (sigle de partid) cu imaginea/fotografia candidatului (care ar putea fi avantajat, de exemplu, daca este prezentat intr-o ipostaza afectuoasa sau implicata in rezolvarea unor probleme de ordin imediat). In concluzie, pentru asigurarea conditiilor necesare exercitarii dreptului de vot de catre persoanele surde, Autoritatea Electorala Permanenta trebuie sa puna la dispozitia persoanelor cu handicap auditiv o gama cat mai larga de mijloace tehnice, de la simpla subtitrare la traducerea informatiilor de catre un interpret de limbaj mimicogestual, pentru a se adresa adecvat tuturor categoriilor de persoane care si-au pierdut auzul, intr-un mod cat mai apropiat de nevoile lor specifice. La nivel national, acest lucru poate fi facut folosind serviciile unui interpret de limbaj mimico-gestual, care sa traduca informatiile de ordin general, relevante pentru intregul proces electoral, in mass-media. In plan local, o prima etapa ar putea constitui identificarea cazurilor care necesita interpretare, apoi organizarea unei sectii de votare speciale sau macar asigurarea unui interpret in sectiile de votare pe listele carora se afla persoane surde.
 
   
 
 



         Inca de la inceput trebuie spus faptul ca surditatile ereditare (tipul Sibenmann, Sheibe, Mandini, etc., transmise genetic de unul sau ambii parinti) constituie un procent infim din punct de vedere statistic.
         Cel mai des intalnite sunt surditatile dobandite si anume:
- prenatale (embrionare si fetale) cauzate de: virusuri ale rubeolei, oreionului, hepatitei, pojarului; infectii determinate de bacterii si protozoare (tuberculoza, sifilis); medicamente (de obicei tranchilizante, antibiotice); cauze chimice si hormonale (substante avortive, chinina, apa de plumb); iradierea mamei cu raze X in timpul sarcinii; factori endocrini si metabolici cu implicatii in functionarea unor glande; tulburari ale circulatiei sangvine in placenta (oxigenarea necorespunzatoare a fatului); traumatisme in timpul graviditatii; incompatibilitate sangvina intre mama si fetus (factor Rh); toxemie gravidica; alcoolism; diabet; sau alte cauze inca necunoscute;
- neonatale (perinatale): anoxia sau asfixia albastra; traumatisme obstreticale; icterul nuclear (bilirubinemie).
- postnatale: traumatisme cranio-cerebrale; boli infectioase: meningita, encefalita, scarlatina, rujeola, pojarul, tusea convulsiva, oreionul, febre inalte, febra tifoida (boli infantile); otite si mastoidite; intoxicatii; boli vasculare; subalimentatie cronica; traumatism sonor; cauze medicamentoase, tratament inadecvat (mai ales cu ototoxice: streptomicina,neomicina, kanamicina, gentamicina).

A) Surditatea de transmisie (de conducere) este rezultatul dificultatilor care se ivesc in calea parcursa de sunet, de la exterior spre urechea interna. Este o surditate de baraj, atunci cand urechea interna nu functioneaza normal din cauza unor:tulburari provocate de formarea unui dop de ceara; tulburari provocate de patrunderea sau de formarea unor corpi straini auriculari; leziuni traumatice ale timpanului; infectii ale conductului auditiv extern. Aceasta surditate este provocata si de boli ale urechii medii cum sunt: otite medii acute, mastoidita, otite medii cronice. Ea este caracterizata de pierderi de pana la 60-70 dB, permitand perceperea tonurilor inalte.

B) Surditatea de perceptie sau neurosenzoriala este provocata de leziuni ale nervului auditiv si ale centrilor nervosi din creier. In acest caz, organul receptor din urechea interna sau nervul auditiv nu mai functioneaza. Are drept cauze: infectii, intoxicari, leziuni vasculare, traumatisme sonore (accidente profesionale).Pierderile de auz pot depasi 120 dB, iar perceptia sunetelor grave este mai buna decat a celor acute.

C) Surditatea de tip mixt include caracteristici comune atat surditatii de transmisie, cat si celei de perceptie.


         Gradele de pierdere a auzului sunt, dupa clasificarea Biroului International de Audiofonologie, cuprinse intre urmatorii parametrii:
- 0 - 20 dB - auditie normala, conversatia poate fi auzita fara dificultati;
- 20 - 40 dB - deficit auditiv mediu sau hipoacuzie medie; conversatia poate fi auzita cu dificultati si numai de aproape; incepand cu acest interval, pentru o mai buna perceptie este necesara protezarea;
- 70 - 90 dB - deficit auditiv sever sau hipoacuzie severa; pot fi auzite zgomote, vocea si unele vocale;
- peste 90 dB - deficit auditiv profund sau surditate (cofoza); pot fi percepute sunete foarte puternice, dar care provoaca si senzatii dureroase.

         O simpla enumerare a problemelor medicale care cauzeaza pierderea de auz ne poate face sa intelegem ca oricare dintre noi am putea fi pusi in aceasta situatie, dar spune prea putine despre situatia concreta in care se afla persoana surda sau despre posibilitatile sale reale in ceea ce priveste integrarea in societate. De aceea, din punct de vedere social, in completarea clasificarilor pe criterii medicale si avandu-se in vedere recuperarea fiecarui individ, este de preferat o clasificare in urmatoarele categorii functionale:
- persoane care s-au nascut surde sau si-au pierdut auzul in primii ani din viata, care au ca limba materna limbajul mimico-gestual si care au invatat limba romana in centrele scolare speciale ca o a doua limba; acestea folosesc in cadrul comunicarii in mod exclusiv limbajul mimico-gestual, care este totodata si principalul mijloc de informare; limba romana are un rol secundar si este folosita in special pentru dobandirea informatiilor de ordin specific, prin citit, respectiv de exprimare prin scris; o subgrupa a acestei categorii este reprezentata de catre persoane care s-au nascut surde sau si-au pierdut auzul in primii ani din viata, dar care nu au avut acces la formele de educatie speciala; majoritatea provin din mediu rural si nu cunosc limbajul mimico-gestual sau limba romana; acestea folosesc intr-o oarecare masura forme ale comunicarii vizuale simbolice, prin analogie cu imagini sau simboluri, dar necesita o atentie deosebita din punct de vedere al comunicarii si informarii corecte (materialele destinate lor trebuie concepute separat);
- persoane care si-au pierdut auzul mai tarziu in viata, au urmat cursurile invatamantului national de masa si folosesc in comunicare limba romana; acestea nu cunosc limbajul mimicogestual, comunica verbal si suplinesc pierderea de auz prin folosirea diverselor tipuri de proteze auditive, care amplifi ca sunetul astfel incat sa poata fi receptionat de resturile de auz.

Asigurarea conditiilor necesare exercitarii dreptului de vot

         Daca se are in vedere aceasta ultima clasificare, dar si problemele intampinate de persoanele surde in exercitarea dreptului de vot, solutiile menite sa faciliteze accesul acestei categorii de persoane cu handicap nu pot fi conturate decat pe baza posibilitatilor lor reale. Pentru persoanele incadrate in cea de-a doua categorie, care si-au pierdut auzul mai tarziu in viata si care folosesc limba romana ca principal mijloc de comunicare, o eventuala solutie tehnica poate veni prin prisma adaptarii mesajului si informatiilor cu continut electoral la posibilitatile individuale: subtitrarea mesajului electoral si a informatiilor legate de metodologia de votare, materiale scrise, etc.
         Cu totul altfel stau lucrurile insa atunci cand se pune problema accesului la informatie pentru persoanele care fac parte din prima categorie, si anume cea a persoanelor surde care, in absenta auzului care le-ar fi facilitat invatarea limbii romane in copilarie, au invatat sa comunice mai intai in limbajul mimico-gestual, pe baza caruia au invatat apoi si limba romana, intr-un mod similar celui in care invatam noi, cei auzitori, o limba straina, dar tot in absenta sunetelor. Pentru aceste persoane, limbajul mimico-gestual constituie limba materna, o optiune preferata in relatiile sociale cu cei asemenea lor, iar limba romana este o a doua limba in complexul lingvistic al bilingvismului. Pe aceste considerente, comunitatea persoanelor surde reprezinta mai degraba o minoritate lingvistica decat o categorie de handicap, contribuind favorabil la integrarea acestora in societate.
         De aceea, asigurarea conditiilor necesare exercitarii dreptului la vot inseamna, pentru acestia, punerea la dispozitie a unui interpret de limbaj mimico-gestual care sa traduca mesajul electoral (pe tot parcursul campaniei electorale), atat in mass-media, cat si in cadrul campaniilor publice. Pentru persoanele surde care folosesc in comunicare limbajul mimico-gestual, o simpla subtitrare sau prezentare scrisa a mesajului electoral nu este suficienta, in special din cauza diferentelor gramaticale care exista intre limba romana si limbajul mimico-gestual. Desi avem in comun cu persoanele surde universul senzorial si conceptele de baza care ne definesc realitatea lumii in care traim, felul in care aceasta informatie este codificata difera de la o limba la alta si, cu atat mai mult, de la limba vorbita la limbajul mimico-gestual.
         Totodata, prezenta interpretului trebuie asigurata si in cadrul biroului electoral al sectiei de votare, pentru a traduce in limbajul mimico-gestual informatiile legate de metodologia de votare (aplicarea corecta a stampilei, impaturirea buletinului de vot, introducerea acestuia in urma de votare, etc.) – metodologie care poate fi prezentata, si in limbajul mimico-gestual, in cadrul unui comunicat televizat, la o data anterioara zilei alegerilor.
         Un prim pas in acest sens poate fi facut prin contactarea filialelor locale ale Asociatiei Nationale a Surzilor din Romania sau Directiile Judetene de Asistenta Sociala si Protectia Copilului care pot pune la dispozitia Autoritatii Electorale Permanente listele cu persoanele surde din aria lor jurisdictionala, eventual si necesarul de interpreti. O alternativa mai simpla ar putea-o constitui infiintarea unor sectii de votare speciale la sediul uneia dintre institutiile mai sus mentionate.
         O problema mult mai complicata o reprezinta persoanele surde din mediul rural care nu au beneficiat de forme de invatamant de specialitate si care nu cunosc nici limba romana, nici limbajul mimico-gestual intr-un grad suficient de avansat, care sa garanteze o intelegere deplina a intregii game de probleme sociale, economice si culturale vehiculate in cadrul campaniilor electorale. De cele mai multe ori, abordarea acestor persoane, din punct de vedere al comunicarii sau educational, se face folosind repere simbolice, respectiv – in cadrul procesului electoral – asocierea unor simboluri (sigle de partid) cu imaginea/fotografia candidatului (care ar putea fi avantajat, de exemplu, daca este prezentat intr-o ipostaza afectuoasa sau implicata in rezolvarea unor probleme de ordin imediat). In concluzie, pentru asigurarea conditiilor necesare exercitarii dreptului de vot de catre persoanele surde, Autoritatea Electorala Permanenta trebuie sa puna la dispozitia persoanelor cu handicap auditiv o gama cat mai larga de mijloace tehnice, de la simpla subtitrare la traducerea informatiilor de catre un interpret de limbaj mimicogestual, pentru a se adresa adecvat tuturor categoriilor de persoane care si-au pierdut auzul, intr-un mod cat mai apropiat de nevoile lor specifice. La nivel national, acest lucru poate fi facut folosind serviciile unui interpret de limbaj mimico-gestual, care sa traduca informatiile de ordin general, relevante pentru intregul proces electoral, in mass-media. In plan local, o prima etapa ar putea constitui identificarea cazurilor care necesita interpretare, apoi organizarea unei sectii de votare speciale sau macar asigurarea unui interpret in sectiile de votare pe listele carora se afla persoane surde.
 
   
   
 



         Inca de la inceput trebuie spus faptul ca surditatile ereditare (tipul Sibenmann, Sheibe, Mandini, etc., transmise genetic de unul sau ambii parinti) constituie un procent infim din punct de vedere statistic.
         Cel mai des intalnite sunt surditatile dobandite si anume:
- prenatale (embrionare si fetale) cauzate de: virusuri ale rubeolei, oreionului, hepatitei, pojarului; infectii determinate de bacterii si protozoare (tuberculoza, sifilis); medicamente (de obicei tranchilizante, antibiotice); cauze chimice si hormonale (substante avortive, chinina, apa de plumb); iradierea mamei cu raze X in timpul sarcinii; factori endocrini si metabolici cu implicatii in functionarea unor glande; tulburari ale circulatiei sangvine in placenta (oxigenarea necorespunzatoare a fatului); traumatisme in timpul graviditatii; incompatibilitate sangvina intre mama si fetus (factor Rh); toxemie gravidica; alcoolism; diabet; sau alte cauze inca necunoscute;
- neonatale (perinatale): anoxia sau asfixia albastra; traumatisme obstreticale; icterul nuclear (bilirubinemie).
- postnatale: traumatisme cranio-cerebrale; boli infectioase: meningita, encefalita, scarlatina, rujeola, pojarul, tusea convulsiva, oreionul, febre inalte, febra tifoida (boli infantile); otite si mastoidite; intoxicatii; boli vasculare; subalimentatie cronica; traumatism sonor; cauze medicamentoase, tratament inadecvat (mai ales cu ototoxice: streptomicina,neomicina, kanamicina, gentamicina).

A) Surditatea de transmisie (de conducere) este rezultatul dificultatilor care se ivesc in calea parcursa de sunet, de la exterior spre urechea interna. Este o surditate de baraj, atunci cand urechea interna nu functioneaza normal din cauza unor:tulburari provocate de formarea unui dop de ceara; tulburari provocate de patrunderea sau de formarea unor corpi straini auriculari; leziuni traumatice ale timpanului; infectii ale conductului auditiv extern. Aceasta surditate este provocata si de boli ale urechii medii cum sunt: otite medii acute, mastoidita, otite medii cronice. Ea este caracterizata de pierderi de pana la 60-70 dB, permitand perceperea tonurilor inalte.

B) Surditatea de perceptie sau neurosenzoriala este provocata de leziuni ale nervului auditiv si ale centrilor nervosi din creier. In acest caz, organul receptor din urechea interna sau nervul auditiv nu mai functioneaza. Are drept cauze: infectii, intoxicari, leziuni vasculare, traumatisme sonore (accidente profesionale).Pierderile de auz pot depasi 120 dB, iar perceptia sunetelor grave este mai buna decat a celor acute.

C) Surditatea de tip mixt include caracteristici comune atat surditatii de transmisie, cat si celei de perceptie.


         Gradele de pierdere a auzului sunt, dupa clasificarea Biroului International de Audiofonologie, cuprinse intre urmatorii parametrii:
- 0 - 20 dB - auditie normala, conversatia poate fi auzita fara dificultati;
- 20 - 40 dB - deficit auditiv mediu sau hipoacuzie medie; conversatia poate fi auzita cu dificultati si numai de aproape; incepand cu acest interval, pentru o mai buna perceptie este necesara protezarea;
- 70 - 90 dB - deficit auditiv sever sau hipoacuzie severa; pot fi auzite zgomote, vocea si unele vocale;
- peste 90 dB - deficit auditiv profund sau surditate (cofoza); pot fi percepute sunete foarte puternice, dar care provoaca si senzatii dureroase.

         O simpla enumerare a problemelor medicale care cauzeaza pierderea de auz ne poate face sa intelegem ca oricare dintre noi am putea fi pusi in aceasta situatie, dar spune prea putine despre situatia concreta in care se afla persoana surda sau despre posibilitatile sale reale in ceea ce priveste integrarea in societate. De aceea, din punct de vedere social, in completarea clasificarilor pe criterii medicale si avandu-se in vedere recuperarea fiecarui individ, este de preferat o clasificare in urmatoarele categorii functionale:
- persoane care s-au nascut surde sau si-au pierdut auzul in primii ani din viata, care au ca limba materna limbajul mimico-gestual si care au invatat limba romana in centrele scolare speciale ca o a doua limba; acestea folosesc in cadrul comunicarii in mod exclusiv limbajul mimico-gestual, care este totodata si principalul mijloc de informare; limba romana are un rol secundar si este folosita in special pentru dobandirea informatiilor de ordin specific, prin citit, respectiv de exprimare prin scris; o subgrupa a acestei categorii este reprezentata de catre persoane care s-au nascut surde sau si-au pierdut auzul in primii ani din viata, dar care nu au avut acces la formele de educatie speciala; majoritatea provin din mediu rural si nu cunosc limbajul mimico-gestual sau limba romana; acestea folosesc intr-o oarecare masura forme ale comunicarii vizuale simbolice, prin analogie cu imagini sau simboluri, dar necesita o atentie deosebita din punct de vedere al comunicarii si informarii corecte (materialele destinate lor trebuie concepute separat);
- persoane care si-au pierdut auzul mai tarziu in viata, au urmat cursurile invatamantului national de masa si folosesc in comunicare limba romana; acestea nu cunosc limbajul mimicogestual, comunica verbal si suplinesc pierderea de auz prin folosirea diverselor tipuri de proteze auditive, care amplifi ca sunetul astfel incat sa poata fi receptionat de resturile de auz.

Asigurarea conditiilor necesare exercitarii dreptului de vot

         Daca se are in vedere aceasta ultima clasificare, dar si problemele intampinate de persoanele surde in exercitarea dreptului de vot, solutiile menite sa faciliteze accesul acestei categorii de persoane cu handicap nu pot fi conturate decat pe baza posibilitatilor lor reale. Pentru persoanele incadrate in cea de-a doua categorie, care si-au pierdut auzul mai tarziu in viata si care folosesc limba romana ca principal mijloc de comunicare, o eventuala solutie tehnica poate veni prin prisma adaptarii mesajului si informatiilor cu continut electoral la posibilitatile individuale: subtitrarea mesajului electoral si a informatiilor legate de metodologia de votare, materiale scrise, etc.
         Cu totul altfel stau lucrurile insa atunci cand se pune problema accesului la informatie pentru persoanele care fac parte din prima categorie, si anume cea a persoanelor surde care, in absenta auzului care le-ar fi facilitat invatarea limbii romane in copilarie, au invatat sa comunice mai intai in limbajul mimico-gestual, pe baza caruia au invatat apoi si limba romana, intr-un mod similar celui in care invatam noi, cei auzitori, o limba straina, dar tot in absenta sunetelor. Pentru aceste persoane, limbajul mimico-gestual constituie limba materna, o optiune preferata in relatiile sociale cu cei asemenea lor, iar limba romana este o a doua limba in complexul lingvistic al bilingvismului. Pe aceste considerente, comunitatea persoanelor surde reprezinta mai degraba o minoritate lingvistica decat o categorie de handicap, contribuind favorabil la integrarea acestora in societate.
         De aceea, asigurarea conditiilor necesare exercitarii dreptului la vot inseamna, pentru acestia, punerea la dispozitie a unui interpret de limbaj mimico-gestual care sa traduca mesajul electoral (pe tot parcursul campaniei electorale), atat in mass-media, cat si in cadrul campaniilor publice. Pentru persoanele surde care folosesc in comunicare limbajul mimico-gestual, o simpla subtitrare sau prezentare scrisa a mesajului electoral nu este suficienta, in special din cauza diferentelor gramaticale care exista intre limba romana si limbajul mimico-gestual. Desi avem in comun cu persoanele surde universul senzorial si conceptele de baza care ne definesc realitatea lumii in care traim, felul in care aceasta informatie este codificata difera de la o limba la alta si, cu atat mai mult, de la limba vorbita la limbajul mimico-gestual.
         Totodata, prezenta interpretului trebuie asigurata si in cadrul biroului electoral al sectiei de votare, pentru a traduce in limbajul mimico-gestual informatiile legate de metodologia de votare (aplicarea corecta a stampilei, impaturirea buletinului de vot, introducerea acestuia in urma de votare, etc.) – metodologie care poate fi prezentata, si in limbajul mimico-gestual, in cadrul unui comunicat televizat, la o data anterioara zilei alegerilor.
         Un prim pas in acest sens poate fi facut prin contactarea filialelor locale ale Asociatiei Nationale a Surzilor din Romania sau Directiile Judetene de Asistenta Sociala si Protectia Copilului care pot pune la dispozitia Autoritatii Electorale Permanente listele cu persoanele surde din aria lor jurisdictionala, eventual si necesarul de interpreti. O alternativa mai simpla ar putea-o constitui infiintarea unor sectii de votare speciale la sediul uneia dintre institutiile mai sus mentionate.
         O problema mult mai complicata o reprezinta persoanele surde din mediul rural care nu au beneficiat de forme de invatamant de specialitate si care nu cunosc nici limba romana, nici limbajul mimico-gestual intr-un grad suficient de avansat, care sa garanteze o intelegere deplina a intregii game de probleme sociale, economice si culturale vehiculate in cadrul campaniilor electorale. De cele mai multe ori, abordarea acestor persoane, din punct de vedere al comunicarii sau educational, se face folosind repere simbolice, respectiv – in cadrul procesului electoral – asocierea unor simboluri (sigle de partid) cu imaginea/fotografia candidatului (care ar putea fi avantajat, de exemplu, daca este prezentat intr-o ipostaza afectuoasa sau implicata in rezolvarea unor probleme de ordin imediat). In concluzie, pentru asigurarea conditiilor necesare exercitarii dreptului de vot de catre persoanele surde, Autoritatea Electorala Permanenta trebuie sa puna la dispozitia persoanelor cu handicap auditiv o gama cat mai larga de mijloace tehnice, de la simpla subtitrare la traducerea informatiilor de catre un interpret de limbaj mimicogestual, pentru a se adresa adecvat tuturor categoriilor de persoane care si-au pierdut auzul, intr-un mod cat mai apropiat de nevoile lor specifice. La nivel national, acest lucru poate fi facut folosind serviciile unui interpret de limbaj mimico-gestual, care sa traduca informatiile de ordin general, relevante pentru intregul proces electoral, in mass-media. In plan local, o prima etapa ar putea constitui identificarea cazurilor care necesita interpretare, apoi organizarea unei sectii de votare speciale sau macar asigurarea unui interpret in sectiile de votare pe listele carora se afla persoane surde.

        

 








Autoritatea Nationala Pentru Protectia Consumatorilor: www.anpc.gov.ro - Linie telefonica la tarif normal: 021-9551.